Legea asistentei sociale, este o lege imposibil de aplicat şi care va nenoroci foarte mulţi oameni condamnândui la sărăcie.

Prevederile proiectului de lege sunt in total dezacord cu sistemul de valori sociale si umane pe care ar trebui sa-l conţină o astfel de lege. SCOPUL acestei legi este scăderea cheltuielilor bugetare cu asistenţa socială şi nu combaterea sărăciei. Numărul persoanelor afectate de sărăcie în România s-a dublat, în  2004 fiind de 23%,  ajungând în 2011 la 46%. Soarta practic a  46% dintre români nu poate fi decisă print-o lege imposibil de aplicat.

La baza acestei legi rămâne aceeaşi mentalitate contabilă de reducere a cheltuielilor şi nu una deschisă rezolvării problemei sărăciei. Cel mai grav este faptul că prin aceasta lege, Guvernul transfera povara financiara a sistemului social catre autoritatile locale prin crearea fondului de asistenta sociala in proportie de 30% din sume defalcate si 70% din sume de la bugetele locale, anulând astfel principiul solidarităţii sociale naţionale. Rezultă astfel o rezolvare neunitară a problemei asistenţei sociale pe teritoriul României cu diferenţe clare între localităţile sărace şi cele bogate.

Mai mult Legea duce responsabilitatea pentru ingrijirea personala catre membri de familie, prieteni, vecini, voluntari sau catre oricine isi asuma responsabilitatea ingrijirii persoanei, ignorand cei 20.000 de asistenţi sociali scolarizati. Iniţiatorul legii a dorit transformarea sistemului de asistenţă socială într-unul rezidual, periferic şi neangajat, stabilind astfel obligaţii pentru persoana asistabilă, pentru familia acestuia, pentru prieteni, vecini, îngrijitori informali şi voluntari (art. 52) şi doar în lipsa acestora acordă dreptul la îngrijitori formali salarizaţi din fonduri publice.

Finanţarea prin alocarea sumelor defalcate către anumite servicii sociale se realizează în procente diferite de la 100% pentru copii la 50% pentru persoane vârstnice şi 30% pentru persoanele cu handicap. Este o inovaţie a actualei guvernări care transformă sistemul de asistenţă socială într-unul meschin contrar obligaţiilor constituţionale ale statului român.

Şi ca să avem o imagine cât mai reală a acestei legi proaste  mai adaugăm şi faptul că definiţiile prezente în lege sunt neclare, incomplete, interpretabile şi chiar lipsă. Iată că actualii guvernanţi uită că asistenta sociala trebuie sa-si propuna sa ajute persoanele aflate in dificultate, nu sa le elimine.

Iată că din cauza acestei situaţii, o mamă care este asistent social pentru fiica sa cu handicap, a cerut să fie eutanasiată împreună cu propriul copil, pentru că nu se mai pot întreţine.

Aceasta este adevărata faţă a asistenţei sociale sub acest regim, iar Legea asistenţei sociale se vrea o legiferare a acestei situaţii de anormalitate cruntă. În concluzie PDL  promovează o nouă lege a „genocidului social” un act normativ prin care să legifereze abandonul total de către Guvern a respectării funcţiilor sociale ale statului.

Prin această lege actuala putere îi abandonează pe copii, pe cei batrâni, bolnavi, saraci, sau cu handicap. PDL pune astfel intreaga povara a crizei in spatele celor nevoiasi, lovind  din nou in categoriile defavorizate. In raport cu Uniunea Europeana, in care media este de 5% din PIB pentru asistenta sociala, in Romania  statul cheltuie cu asistenţa socială doar 2,86% din PIB, iar Previziunile guvernului până în 2013 sunt destul de clare în sensul scăderii acestor cheltuieli de asistenţă socială la 2,08% din PIB în anul 2013. În acest context grupurile vulnerabile, printre care regasim si femeile, sunt condamnate la saracie prin aceasta lege. (DorohoiNews.ro)

GALERIE FOTO